#hohacdeiarna Archives – Ho Hac Bucuresti

Posts Tagged ‘#hohacdeiarna’

Făgăraș și Cabana Suru – Ho Hac de Iarna XII

Anul acesta ne așteaptă o nouă provocare în stil Ho Hac: un stagiu în 3 culori(sau anotimpuri), încununat de o superbă mare alpină.

După cum ne-am obișnuit, am fixat punctul de întâlnire și ne-am înarmat cu răbdare, căci știm cu toții ce înseamnă traficul în București într-o dimineață de sâmbătă. Ajunși la Sebeșul de Jos, am lăsat în urmă mașinile, am luat rucsacurile în spate și am pornit, în vreme de primăvară, pe traseul marcat prin cruce roșie.

Prima porțiune din traseu am străbătut-o lejer, făcând câte un mic popas din când în când pentru regrupare. După ce am atins o altitudine de peste 1000 m, peisajul s-a schimbat radical, stratul de zăpadă crescând pe măsură ce înaintăm spre cabană.

După aproximativ 3 ore de urcat, am ajuns la cabana Suru, unde cabanierii ne-au așteptat cu un ceai cald și condiții nemaipomenite. Am luat prânzul împreună, iar după o scurtă pauză, am ieșit pentru mult așteptatul antrenament în zăpadă, finalizat cu tradiționalul botez în stil Ho Hac.

Cu obrajii rumeni și zâmbetele până la urechi, ne-am întors la cabană, unde am petrecut restul serii discutând la un vin fiert și distrându-ne cu jocurile puse la dispoziție de gazda noastră. A urmat o noapte odihnitoare așa cum doar la munte, acolo unde nu se aude zgomotul orașului, mai poți găsi.

Duminică dimineața am ieșit la antrenamentul de Tam The, unde ne-am încălzit ușor, privind cum fulgii de zăpadă ni se topesc în palmă și am privit pentru ultima dată pe anul acesta peisajul superb de iarnă din munții Făgăraș, cu promisiunea că vom reveni, mai ales că Vf. Suru a rămas încă nestrăbătut de pașii noștri.

Pe drumul de întoarcere, am trecut prin 3 anotimpuri: am plecat în toiul iernii, uimiți de marea alpină ce se zărea printre copaci. Către mijlocul traseului, zăpada s-a transformat în ploaie, iar peisajul a devenit brusc tomnatic, îmbrăcat în nuanțe de portocaliu, iar în drum spre casă, ne-a prins primăvara din urmă, anunțând finalul sezonului și noi începuturi.

Iată-ne încheind cu bine și ediția din 2020 a stagiului de iarnă. La anul, încotro?

Sfinxul și Babele – Ho Hac de Iarnă XI

Anul acesta am decis să marcăm sfârșitul iernii printr-un traseu pe cât de cunoscut de pașii noștri, pe atât de frumos, în special când afară ninge, iar zăpada depășește nivelul genunchilor.

Așadar, sâmbătă dimineața am pornit la drum spre cabana Padina, unde ne-am cazat și am savurat bucatele atent pregătite, alături de clasicul ceai fierbinte, numai bun pentru a contrasta cu vremea de afară.

După gustare, am luat o pauză de aproximativ o oră, în care am povestit și ne-am împrietenit cu noii membri ai clubului, urmând ca apoi să alegem traseul cel mai potrivit spre Sfinx.

Energia și emoțiile reîntâlnirii în număr atât de mare ne-au motivat să menținem un ritm constant, astfel încât am ajuns la primul obiectiv mai repede decât am preconizat. Babele ne așteptau dornice să împartă cu noi din experiența lor vastă, iar noi am fost receptivi la mesajul lor, așa că ne-am oprit pentru un timp și am ascultat natura din jur.

După mica pauză de reconectare, ne-am îndreptat spre Sfinx, atingând astfel obiectivul principal al zilei. A fost un traseu fără prea mari dificultăți, dar care ne-a testat rezistența împotriva vântului puternic și suntem fericiți de încă o cucerire, astfel că drumul înapoi spre cabană l-am transformat într-o luuungă bulgăreală.

Seara am petrecut-o în interiorul cabanei, povestind experiențe vechi și noi în compania vestitului vin fiert. Ne-am destins și am râs cu poftă, ca de fiecare dată, încheind seara cu bucurie și noi amintiri.

Ho Hac de Iarna – a X-a editie!

A zecea ediție Ho Hac de Iarnă ne poartă pe drumuri  întortocheate, vremea de afară testând încă de dimineață abilitățile șoferilor pe timp de iarnă. Astfel, stagiul de la Rucăr va rămâne mereu în amintirea noastră ca stagiul cu cele mai înguste drumuri.

Cabana ne-a oferit toate condițiile de care aveam nevoie: căldură, o bucătărie complet echipată și un living mare, unde ne-am putut desfășura în tihnă activitățile.

După ce am luat în primire camerele, ne-am schimbat și am ieșit la antrenament. Contrar obiceiului, de data aceasta, antrenamentul a început în curtea cabanei cu o mult dorită bătaie cu zăpadă. Odată terminată această parte a încălzirii, am pornit în alergare spre locul unde urma să începem antrenamentul. Când am ajuns, ne-am dat seama de ce am primit porția de distracție înainte de antrenament: locul ales era de fapt o pantă cu înclinație destul de mare, ceea ce ne-a antrenat atât fizicul, cât mai ales psihicul, depășind, cu siguranță, unele limitări proprii.

Partea frumoasă a acestor antrenamente este tocmai bucuria de după, sau momentul acela când descoperi că poți mai mult decât credeai. Toate acestea, înconjurat de o echipă uimitoare, alături de care stagiile se simt mai mult ca reuniuni de familie.

După antrenament, am pornit să colindăm munții dimprejur și am retrăit momente din copilărie atunci când am coborât o pantă abruptă rostogolindu-ne cu zâmbetul pe buze și cu gândul la vinul fiert ce ne aștepta la cabană.

Seara, căldura locuinței a pus stăpânire pe noi, așa că ne-am înviorat cu un concurs de karaoke și un nou joc de societate: Exploding kittens. După o noapte liniștitoare, ne-am trezit cu voie bună și am ieșit pentru antrenamentul de Tam The, relaxându-ne pentru drumul de întoarcere.

Încă o ediție a trecut, lăsându-ne nerăbdători pentru următoarea! 

Cabana Bârcaciu

Încântați fiind de ultima experiență în Munții Făgăraș și de poveștile auzite despre Cabana Bârcaciu, am hotărât ca aceasta să fie următoarea noastră destinație. 

Această ediție a stagiului Ho Hac de Iarnă a început sâmbătă dimineață de la Cabana Neamțului, unde am lăsat mașinile și de unde am început urcarea spre ținta călătoriei noastre. Pe parcursul celor 850 de metri diferență de nivel, natura ne-a purtat prin trei anotimpuri, plecând de la o vreme primăvăratică, udându-ne cu o ploaie mocănească în timp ce mergeam printr-un covor de frunze tomnatic și ajungând la cabană printre fulgi mari de ninsoare. 

Cabana Bârcaciu este o cabană autentică de munte, micuță, cu un aer familial, administrată de un cabanier cu o privire blândă și un chip care aduce aminte de bunicii de altădată, pus mereu pe glume dar și grijuliu cu oaspeții săi, interesându-se mereu dacă au tot ce le trebuie și de traseele ce urmează a fi parcurse. De la el am primit indicații unde putem merge să facem antrenamentele în siguranță și tot cu el ne-am lungit la povesti despre munte, oameni și viață până târziu în noapte. Ceea ce a făcut ca experiența din acest an să fie una pe cât de deosebită, prin poveștile și sfaturile împărtășite, pe atât de gustoasă, completată de bucatele excelente pregătite cu griă și pricepere de soția cabanierului.

Duminica ne-am luat rămas bun de la Bârcaciu și cabanierul ei convinși fiind că poveștile depănate în seara precedentă sunt cât se poate de adevărate și așteptând să ne reîntoarcem aici într-o zi.

Cabana Sâmbăta – Ho Hac de Iarna VII

Azi putem spune că avem cei 7 ani de pe munte. Ho Hac de Iarnă, stagiul de club destinat adulților, a ajuns la cea de-a VII-a ediție. Așa cum am anunțat anul trecut, ne-am îndreptat pașii spre Cabana Sâmbăta din Munții Făgăraș.

Anul acesta am avut alături de noi colegi de la cluburi din Brașov și Iași, dar și 8 persoane care au avut curiozitatea sa testeze, pe langa parcurgerea unui traseu montan pe timp de iarnă, statul la cabană, încălzitul la godin, și antrenamentele în zăpadă. Am avut surpriza ca printre participanți să-l avem și pe Yusuf, un cetățean turc, care s-a bucurat alături de noi de prima să interacțiune cu zăpada, iar noi i-am asigurat o experiență de care își va aminti mereu cu zâmbetul pe buze

Putem spune ca a devenit o traditie faptul că natura ne încearcă voința în prima zi, urcușul pînă la cabană și antrenamentul de seara desfășurându-se pe o vreme foarte mohorâtă, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne bucurăm și să trăim momentul, iar cea de-a doua zi să ne încânte cu cea mai frumoasa vreme de iarnă, ajutându-ne să ne bucurăm ca niște copii de zăpada existentă și să ne încânte sufletele cu peisajele din Valea Sâmbetei.

Cu trecerea fiecărui an, ne gândim serios că experiențele noastre pe munte au devenit atât de vitale, încât ne dorim să cunoaștem și să ne aventurăm mai mult, astfel că dezbaterile pentru următoarea destinație sunt din ce în ce mai interesante. Anul următor ne dorim să revenim în Făgăraș