Activitati Archives – Ho Hac Bucuresti

Juniorii Ho Hac încearcă Lanțurile

Așa cum s-au obișnuit Juniorii, miercurea e zi de munte. De data aceasta am ales pentru ei un traseu mai tehnic, pregătitor pentru programul montan Munțoman de Stâncă. Ce alt munte ar fi mai potrivit pentru un astfel de traseu decât Piatra Craiului?

Traseul a durat în total 10 ore,iar ruta propusă a fost următoarea:Plaiul Foii- Refugiul Spirlea – Zăplaz – Vf. La Om(La lanțuri). A fost necesar echipament de siguranță și multă atenție din partea micilor munțomani. Am pornit în jur de ora 11, lăsând mașina în Plaiul Foi . Prima parte a traseului este ușoară, potrivită pentru povești și încărcare cu energie pozitivă și curiozitate. Ajunși la refugiu, ne-am oprit pentru o mică pauză de masă, discutând puțin cu un grup de străini veniți în România special pentru a ne cunoaște munții.

Drumul de la refugiu până la Zăplaz l-am parcurs întâi prin pădure, ulterior prin grohotiș, obișnuindu-ne cu toate tipurile de sol și învățând să ne dispunem corpul în funcție de condițiile întâlnite. La Zăplaz, atmosfera s-a schimbat complet pentru juniori: toată strădania lor de a ajunge ,,până la locul unde începem să cățărăm,, nu a fost în zadar, iar acest boost de energie pe care l-am resimțit cu toții ne-a ajutat în continuare pe traseu.

La Zăplaz am îmbrăcat echipamentul special, am pus căștile de protecție și am început urcarea ușor, învățând de la instructorul nostru care sunt regulile ce trebuie urmate cu rigurozitate pe acest tip de urcuș, dar și cum să ne dispunem corpul și cum să ne dozăm corespunzător energia. După 2.5 ore de urcuș susținut, am luat o pauză de dulce și am hotărât să ne întoarcem la bază, deoarece seara/apusul era deja în drum spre noi, iar corturile și sacii de dormit nu făceau parte din proviziile noastre pentru acest traseu. Din acest punct de vedere, copiii au învățat că, pe munte, cea mai importantă este siguranța noastră. Au decis la comun că este mai bine să descățărăm cât încă este lumină afară, astfel că, în maxim 4 ore eram deja la mașină, în siguranță, pregătindu-ne să parcurgem drumul spre casă. 

Decizia de a ne întoarce a fost, bineînțeles, dublată de promisiunea și dorința de a ne întoarce în Piatra Craiului și de a înnopta pe cel mai înalt vârf al acestui masiv: Vf. La Om (Vf. Piscul Baciului, 2238 m). Sperăm să revenim chiar în această vară cu un nou articol în care să descriem experiența de pe vârf. Până atunci, ne pregătim de viitoarele trasee și suntem mândri de reușita noastră de astăzi.

Mălăiești în Vacanța Mare

Mijlocul săptămânii este perioada noastră preferată de luat rucsacii în spate și străbătut poteci de munte. Tura din această miercuri este prima tură din vacanța de vară, așa că am ales un traseu de revenire, pentru a ne reobișnui cu atmosfera de pe munte. Mălăiești ni s-a părut cea mai bună variantă pentru început. 

Traseul propus a fost Râșnov – Cabana Mălăiești – retur. Tura a durat în total 6 ore, cu pauză de 1h la Cabana Mălăiești. 

Juniorii au terminat școala și, după cum au fost obișnuiți în ultimii ani, vacanța de vară la Ho Hac înseamnă munte, distracție, cort, amintiri de neuitat. Această tură a fost una a poveștilor din timpul anului, unde am povestit atât momentele plăcute, cât și momentele mai dificile din care am învățat câte o lecție, dar în care ne-am și expus dorințele cu privire la activitățile pe care le vom susține în următoarele 3 luni.

Din fericire, copiii sunt creativi, curioși și dornici să-și testeze limitele, ceea ce ne permite să alegem dintr-o gamă largă de activități de toate tipurile: de la ture ușoare pe munte până la urcuș susținut, cățărat, ieșit cu caiacul sau cu bicicletele. Avem toată vara la dispoziție să încercăm de toate!

Peisajele superbe de la Cabana Mălăiești ne-au tăiat răsuflarea pe ultima parte a urcușului, iar cabana ascunsă imediat după colț, apare parcă de nicăieri în timp ce înaintezi pe binecunoscutul traseu, și indiferent cât de des ajungi aici, de fiecare dată vei avea același sentiment de emoție și mister.

Considerăm că această tură a fost perfectă pentru a marca începutul vacanței, dar în același timp am bifat și una dintre cele mai râvnite cabane din programul montan Munțoman de Căbănuță. (Acest program implică parcurgerea traseelor până la cele mai cunoscute cabane din țară, primind titlul de Munțoman de Căbănuță cei care ajung la minim 5 cabane). 

Pentru turele viitoare, am notat dorințele juniorilor și urmează să pregătim pentru ei atât activități, cât și alte programe în genul celui menționat mai sus, atât pentru a-i motiva, dar și pentru a le recunoaște eforturile și perseverența. 

Ne revedem curând cu alte trasee și peripeții! 🙂 

Făgăraș și Cabana Suru – Ho Hac de Iarna XII

Anul acesta ne așteaptă o nouă provocare în stil Ho Hac: un stagiu în 3 culori(sau anotimpuri), încununat de o superbă mare alpină.

După cum ne-am obișnuit, am fixat punctul de întâlnire și ne-am înarmat cu răbdare, căci știm cu toții ce înseamnă traficul în București într-o dimineață de sâmbătă. Ajunși la Sebeșul de Jos, am lăsat în urmă mașinile, am luat rucsacurile în spate și am pornit, în vreme de primăvară, pe traseul marcat prin cruce roșie.

Prima porțiune din traseu am străbătut-o lejer, făcând câte un mic popas din când în când pentru regrupare. După ce am atins o altitudine de peste 1000 m, peisajul s-a schimbat radical, stratul de zăpadă crescând pe măsură ce înaintăm spre cabană.

După aproximativ 3 ore de urcat, am ajuns la cabana Suru, unde cabanierii ne-au așteptat cu un ceai cald și condiții nemaipomenite. Am luat prânzul împreună, iar după o scurtă pauză, am ieșit pentru mult așteptatul antrenament în zăpadă, finalizat cu tradiționalul botez în stil Ho Hac.

Cu obrajii rumeni și zâmbetele până la urechi, ne-am întors la cabană, unde am petrecut restul serii discutând la un vin fiert și distrându-ne cu jocurile puse la dispoziție de gazda noastră. A urmat o noapte odihnitoare așa cum doar la munte, acolo unde nu se aude zgomotul orașului, mai poți găsi.

Duminică dimineața am ieșit la antrenamentul de Tam The, unde ne-am încălzit ușor, privind cum fulgii de zăpadă ni se topesc în palmă și am privit pentru ultima dată pe anul acesta peisajul superb de iarnă din munții Făgăraș, cu promisiunea că vom reveni, mai ales că Vf. Suru a rămas încă nestrăbătut de pașii noștri.

Pe drumul de întoarcere, am trecut prin 3 anotimpuri: am plecat în toiul iernii, uimiți de marea alpină ce se zărea printre copaci. Către mijlocul traseului, zăpada s-a transformat în ploaie, iar peisajul a devenit brusc tomnatic, îmbrăcat în nuanțe de portocaliu, iar în drum spre casă, ne-a prins primăvara din urmă, anunțând finalul sezonului și noi începuturi.

Iată-ne încheind cu bine și ediția din 2020 a stagiului de iarnă. La anul, încotro?

Ședința cu părinții – ediția de iarnă, 2020

La cererea copiilor, părinții au fost convocați în acest weekend la ”Şedința cu părinții” ediția cu numărul 4. Pentru această activitate, tradiția spune că trebuie să fie într-un loc de poveste, iar Moeciu de Sus s-a ridicat la înălțimea aşteptărilor noastre.

Şedința cuprinde trei etape principale:

  • Etapa fizică, dedicată naturii
  • Etapa teoretică,dedicată socializarii
  • Etapa practică, dedicată antrenamentului de Arte Marțiale

Întâlnirea a avut loc vineri seara la gazda noastra Casa Orzan, unde am reuşit să ne strângem cu toții în jurul orei 22.00.

Sâmbătă dimineața am început cu etapa dedicată naturii, astfel, după micul dejun, am plecat spre Parcul Național Bucegi, pe traseul marcat cu  cruce roşie. Scopul traseului a fost de a ne familiariza cu mersul pe munte în condiții de iarnă şi de a ne bucura de frumosul peisaj al Bucegilor. Pentru că natura a fost darnică cu noi, am intrat pe traseu întâmpinând un strat proaspăt de zăpadă de aproximativ 20 de centimetri, astfel că după exteriorizarea bucuriei întâlnirii cu zapada (fapt mai rar întâlnit în această iarnă prin Bucureşti), cei mici au descoperit utilitatea mersului în monom pe timp de iarna. După o oră de mers prin zăpadă, am ajuns în poiana care reprezenta scopul călătoriei noastre, unde am băut o cană de ceai fierbite.  Se pare că importanța mersului în şir indian nu este la fel de mare la coborâre, astfel că poteca bătuta la urcare s-a transformat în poteci, iar fiecare pauză a fost o adevărată luptă,natura oferindu-ne muniție din belşug.

La ora 18.00 a început şedința tehnico-tactică, ghidată de moderatori precum Activity, Mafia,  Dobble şi sub stricta supraveghere a gazdei noastre, care a avut grijă ca totul să se desfăşoare în cel mai prietenos mediu.

Pentru că suntem practicanți de Arte Marțiale, nu putem lăsa să treacă o zi fără să urmăm calea trasată de maestrul nostru şi, deşi era o temperatură de -2°C, am ieşit cu mic, cu mare, de buna voie şi siliți de Vo Su Marius, la antrenament (etapa practică). Astfel, fiecare copil s-a bucurat de zăpadă, iar părinții şi-au adus aminte de copilărie. După o oră de antrenament în care am încercat cât mai mult să ne armonizăm cu mama natură, ne-am întors îmbujorați în obraji pentru a savura micul dejun și ceaiul fierbinte de la cabană.

A fost un weekend de excepție, Casa Orzan păstrează de acum amprenta noastră, și suntem siguri că ne vom reîntoarce aici în anii ce vor urma!! Vă aşteptăm alături de noi la Şedința cu Părinții – ediția de vară, unde vom avea pe ordinea de zi voie bună și promisiunea reconectării la natură. 

Atenție!! Cercetătorii britanici au descoperit că participarea la activitățile Ho Hac creează bună dispoziție, dependență și (dez)afectează grav timpul petrecut pe telefon.

Anul Șobolanului de Metal

Ultimele două săptămâni de antrenamente au fost dedicate învățării tradiționalului Dans al Leului (Vu Lan). Omuleții Ho Hac s-au pregătit intens pentru evenimentele ce urmează și suntem nerăbdători să luăm parte, alături de persoane dragi nouă, la astfel de activități.

Pe 4 februarie, în fiecare an, în România se sărbătorește Anul Nou Chinezesc. Acest eveniment este organizat de IFSA (Academia Internațională de Feng Shui), prin intermediul Maestrului Cristina Groza. Și anul acesta am primit cu bucurie invitația Cristinei și am deschis porțile evenimentului cu o scurtă demonstrație cu ”dragoni”.

În tradiția Feng Shui, ”dragonii” folosiți de noi se numesc Câini Fu. Aceștia sunt o simbioză a două animale: câinele și dragonul. Se spune că Dragonul este păzitorul porții Raiului, iar Câinele este păzitorul porții Iadului. Astfel, Câinii Fu sunt cei care mențin protecția și liniștea în lume, fiind cei mai buni gardieni.