#hohacjuniorinnatura Archives – Ho Hac Bucuresti

Posts Tagged ‘#hohacjuniorinnatura’

Juniorii Ho Hac încearcă Lanțurile

Așa cum s-au obișnuit Juniorii, miercurea e zi de munte. De data aceasta am ales pentru ei un traseu mai tehnic, pregătitor pentru programul montan Munțoman de Stâncă. Ce alt munte ar fi mai potrivit pentru un astfel de traseu decât Piatra Craiului?

Traseul a durat în total 10 ore,iar ruta propusă a fost următoarea:Plaiul Foii- Refugiul Spirlea – Zăplaz – Vf. La Om(La lanțuri). A fost necesar echipament de siguranță și multă atenție din partea micilor munțomani. Am pornit în jur de ora 11, lăsând mașina în Plaiul Foi . Prima parte a traseului este ușoară, potrivită pentru povești și încărcare cu energie pozitivă și curiozitate. Ajunși la refugiu, ne-am oprit pentru o mică pauză de masă, discutând puțin cu un grup de străini veniți în România special pentru a ne cunoaște munții.

Drumul de la refugiu până la Zăplaz l-am parcurs întâi prin pădure, ulterior prin grohotiș, obișnuindu-ne cu toate tipurile de sol și învățând să ne dispunem corpul în funcție de condițiile întâlnite. La Zăplaz, atmosfera s-a schimbat complet pentru juniori: toată strădania lor de a ajunge ,,până la locul unde începem să cățărăm,, nu a fost în zadar, iar acest boost de energie pe care l-am resimțit cu toții ne-a ajutat în continuare pe traseu.

La Zăplaz am îmbrăcat echipamentul special, am pus căștile de protecție și am început urcarea ușor, învățând de la instructorul nostru care sunt regulile ce trebuie urmate cu rigurozitate pe acest tip de urcuș, dar și cum să ne dispunem corpul și cum să ne dozăm corespunzător energia. După 2.5 ore de urcuș susținut, am luat o pauză de dulce și am hotărât să ne întoarcem la bază, deoarece seara/apusul era deja în drum spre noi, iar corturile și sacii de dormit nu făceau parte din proviziile noastre pentru acest traseu. Din acest punct de vedere, copiii au învățat că, pe munte, cea mai importantă este siguranța noastră. Au decis la comun că este mai bine să descățărăm cât încă este lumină afară, astfel că, în maxim 4 ore eram deja la mașină, în siguranță, pregătindu-ne să parcurgem drumul spre casă. 

Decizia de a ne întoarce a fost, bineînțeles, dublată de promisiunea și dorința de a ne întoarce în Piatra Craiului și de a înnopta pe cel mai înalt vârf al acestui masiv: Vf. La Om (Vf. Piscul Baciului, 2238 m). Sperăm să revenim chiar în această vară cu un nou articol în care să descriem experiența de pe vârf. Până atunci, ne pregătim de viitoarele trasee și suntem mândri de reușita noastră de astăzi.

Mălăiești în Vacanța Mare

Mijlocul săptămânii este perioada noastră preferată de luat rucsacii în spate și străbătut poteci de munte. Tura din această miercuri este prima tură din vacanța de vară, așa că am ales un traseu de revenire, pentru a ne reobișnui cu atmosfera de pe munte. Mălăiești ni s-a părut cea mai bună variantă pentru început. 

Traseul propus a fost Râșnov – Cabana Mălăiești – retur. Tura a durat în total 6 ore, cu pauză de 1h la Cabana Mălăiești. 

Juniorii au terminat școala și, după cum au fost obișnuiți în ultimii ani, vacanța de vară la Ho Hac înseamnă munte, distracție, cort, amintiri de neuitat. Această tură a fost una a poveștilor din timpul anului, unde am povestit atât momentele plăcute, cât și momentele mai dificile din care am învățat câte o lecție, dar în care ne-am și expus dorințele cu privire la activitățile pe care le vom susține în următoarele 3 luni.

Din fericire, copiii sunt creativi, curioși și dornici să-și testeze limitele, ceea ce ne permite să alegem dintr-o gamă largă de activități de toate tipurile: de la ture ușoare pe munte până la urcuș susținut, cățărat, ieșit cu caiacul sau cu bicicletele. Avem toată vara la dispoziție să încercăm de toate!

Peisajele superbe de la Cabana Mălăiești ne-au tăiat răsuflarea pe ultima parte a urcușului, iar cabana ascunsă imediat după colț, apare parcă de nicăieri în timp ce înaintezi pe binecunoscutul traseu, și indiferent cât de des ajungi aici, de fiecare dată vei avea același sentiment de emoție și mister.

Considerăm că această tură a fost perfectă pentru a marca începutul vacanței, dar în același timp am bifat și una dintre cele mai râvnite cabane din programul montan Munțoman de Căbănuță. (Acest program implică parcurgerea traseelor până la cele mai cunoscute cabane din țară, primind titlul de Munțoman de Căbănuță cei care ajung la minim 5 cabane). 

Pentru turele viitoare, am notat dorințele juniorilor și urmează să pregătim pentru ei atât activități, cât și alte programe în genul celui menționat mai sus, atât pentru a-i motiva, dar și pentru a le recunoaște eforturile și perseverența. 

Ne revedem curând cu alte trasee și peripeții! 🙂 

Ho Hac Junior la Bărcaciu și Cozia

A venit vacanța de primăvara și juniorii Ho Hac au plecat într-o nouă expediție în munții patriei. Această tabără a fost destinată acelora care au experiența montană, majoritatea dintre ei parcurgând minim 5 trasee către 5 cabane diferite, obținând astfel titlul de Munțoman de Căbănuță. Traseele alese nu sunt dificile, dar am stabilit această restricție pentru că la munte, începutul lui aprilie reprezintă trecerea de la iarnă la primăvară.

Primul pas a fost trezitul de dimineață pentru a ajunge cât mai devreme la Cabana Poiana Neamțului, unde am lăsat mașinile și am început urcarea spre Cabana Barcaciu. Urcușul nu este foarte abrupt, vremea a fost una primăvăratică până aproape de cabană, când s-a transformat în iarnă. Cabanierul, anunțat dinainte de venirea noastră, ne-a așteptat cu ciorbă fierbinte și cu foc în sobă. Seara ne-am stabilit planurile pentru următoarea zi și ne-am băgat la somn după ce am ascultat frumoasele povești montane spuse de gazda noastră.

Abia s-a luminat de ziuă și, după un mic dejun delicios, ne-am luat la revedere de la gazda noastră și am început coborârea, nerăbdători să punem în aplicare planurile pentru acea zi. Astfel, după ce am vizitat orașul Sibiu, și mănăstirile Cozia si Turnu, ne-am desfătat cu o bălăceală de 3 ore la Aqua Parc din Căciulata, iar seara ne-am făcut bagajele pentru drumeția din ziua următoare.

Mereu am considerat că traseul care pleacă de la Mănăstirea Stănița este unul dintre cele mai frumoase trasee montane și din acest motiv l-am ales pentru a  ajunge la cabana Cozia, unde am și rămas peste noapte, jucând întreaga seară mima și povestind întâmplările de pe traseu.

La finalul aventurii, ne-am luat rămas bun de la munte și i-am mulțumit pentru noile amintiri și pentru energia cu care ne-a încărcat, pregătindu-ne pentru revenirea la programul nostru obișnuit. Partea frumoasă a expedițiilor pe munte este că mereu îți dorești mai mult, așa că pe drumul spre casă am avut suficient timp să ne gândim la noi trasee și jocuri. Abia așteptăm următoarele aventuri!