Vârful Omu - Ho Hac de Vară – Ho Hac Bucuresti

Vârful Omu – Ho Hac de Vară

Anul acesta, mijlocul verii ne-a prins dornici de o nouă aventură. Rucsacurile ne așteptau deja, pregătite pentru provocarea verii: cucerirea Vârfului Omu cu înnoptare la cabană și promisiunea unui superb apus.

Traseul ales a fost: Diham-Mălăiești-Omu, cu popas pentru masa de prânz la Cabana Mălăiești. Ne-am încumetat să parcurgem tot traseul într-o zi, așa că, înarmați cu răbdare și curaj, am sperat la vreme bună și am pornit la drum.

Prima parte ne-a purtat pe un drum forestier bine bătătorit, care a ajutat la găsirea ritmului potrivit al respirației și pregătindu-ne psihic pentru pasul următor. Drumul a fost, pentru unii, mai scurt, pentru alții, mai lung, după experiență, dar am răsuflat cu toții ușurați când am atins primul obiectiv: mult râvnita cabană Mălăiești, cu peisajele sale desprinse din povești.

La cabană, ne-am potolit foamea cu o ciorbă și un ceai pentru rehidratare, urmând să savurăm încă puțin peisajul și apoi să pornim la drum. Pe munte nu știi niciodată ce urmează să se întâmple, poate de-asta ne și place atât de mult. Așa că este de preferat să luăm toate măsurile de precauție: vremea s-ar putea schimba de la un minut la altul, seara poate să vină mai devreme decât te-ai fi așteptat fiindcă trecerea timpului se resimte diferit. Deși poate ne doream să prelungim pauza, am înțeles că e mai important să ajungem înainte de apus la destinație.

Traseul de la Mălăiești la Omu a fost un adevărat test de voință, deoarece ploaia care începuse s-a arătat din ce în ce mai perseverentă pe măsură ce înaintam. Astfel, atenția sporită și consumul de energie suplimentar stimulate de vremea de afară ne-au forțat să ne depășim limite pe care poate nici nu știam că le avem. Poate de-asta se spune că mersul pe munte îți formează caracterul: ești pus în fața unei situații pe care trebuie sa o rezolvi cu ce ai la îndemână, în timp util și în condiții de siguranță. În cazul nostru, ne-a fost testată răbdarea și mai ales voința de a continua și de a ajuneg la final.

Porțiunea tehnică de traseu, unde a trebuit să cățărăm în condițiile actuale, ne-a ajutat în special să fim atenți atât cu noi, dar mai ales cu cei din jurul nostru. Am învățat o lecție importantă de lucru în echipă și responsabilitate, înțelegând încă o dată importanța oamenilor pe care îi ai alături.

Finalul a fost mai frumos decât ne așteptam: la cabană ne-am bucurat nu numai cina proaspătă și mult așteptatul vin fiert, dar și de un apus de excepție, pe măsura efortului depus pe parcursul celor 11 ore de călătorie.

Pentru că orice început are și un final, următoarea zi ne-am luat rămas bun de la cabanieri și am pornit pe drumul de întoarcere pe o superbă vreme, minunați de natura oferită de Valea Cerbului. Și pentru că orice final reprezintă, în fapt, un nou început, odată ajunși înapoi la Gura Diham, am început deja să ne gândim la trasee pentru următoarea aventură.

Tags: ,