Testimoniale Archives – Ho Hac Bucuresti

Duiu Onofrei

Duiu Onofrei

M-am oprit din practica Qwan Ki Do-ului in 1992 si m-am apucat din nou... dupa 20 de ani. :)Duiu Onofrei

Acum ma intreb daca de fapt m-am oprit vreodata. Pentru ca in toti acesti ani am fost marcat de perioada in care am practicat aceasta Arta Martiala pentru prima data (1988 – 1992).

In mintea mea, a existat permanent o legatura misterioasa cu Qwan Ki Do-ul. Imi aduc aminte aproape cu mai multa usurinta cei 4 ani de practica decat ce am am facut in ceilalti 20. Este extraordinar cum iti poate marca viata, (in mod pozitiv) primul tau instructor de Arte Martiale – Vo Su Victor Gavril. Chiar daca nu ne-am vazut si vorbit ani de zile, parca am comunicat telepatic. Este extraordinar sa constati cata educatie poti primi ca practicant de Arte Martiale, pentru ca la Qwan Ki Do  inveti cum sa ai un corp sanatos, o minte iscusita si un spirit frumos. Valente pentru o viata – Qwan Ki Do este un mod de viata.

Dupa 20 de ani, l-am cunoscut pe viitorul meu intructor, Vo Su Marius Rusu. Datorita lui am reinceput sa practic  Qwan Ki Do. Iar pentru asta, acum, ii multumesc! A fost ca si cum un intructor a predat stafeta celuilalt.

Este extraordinar cum cineva (Vo Su Marius Rusu), s-a gandit si ... a reusit sa faca o persoana la 40 de ani, sa practice (din nou) Qwan Ki Do si incerc inca sa-l inteleg, de unde a avut atata resursa de rabdare si consecventa. Asadar, Qwan Ki Do-ul nu are varsta. Ma simt privilegiat ca fac parte din marea familie a Qwan Ki Do. Multumesc Qwan Ki Do!

Andrei Ismail

Andrei Ismail - Ho Hac

Qwan Ki Do ma ajuta sa merg inainte. Qwan Ki Do este o arta, nu un sport. Am invatat asta "the hard way", prin transpiratie si efort.Andrei Ismail

Prejudecatile oamenilor din jur nu s-au dovedit adevarate. Pe termen scurt, nu te ajuta nici sa slabesti, si nici nu te ajuta sa te lupti. Nu este pentru oameni care nu au rabdare. Beneficiul pe termen scurt este ca-ti da energia mentala sa mergi inainte, indiferent de situatiile dificile cu care te confrunti. Beneficiile pe termen lung inca le descopar.

Practic, te ajuta sa-ti intelegi limitele mai bine. Si limitele tale sunt mult mai departe decat crezi. La clubul Ho Hac Bucuresti, am gasit oameni de calitate, cu pasiuni si vise marete. Acum, in momente in care constatam ca este necesar sa reformam fundamental societatea in care traim, avem nevoie sa visam. Vino si viseaza impreuna cu noi, luni, miercuri si vineri de la 20:30 la 22:00. Nici nu-ti poti imagina unde poti ajunge.

Laura Anghel

Laura Anghel

Am venit la sala, la Ho Hac din mai multe motive: în primul rând am venit pentru ca până la vârsta aia (19 ani) nu făcusem un alt tip de sport. Ai mei nu m-au dat să fac "sport" așa cum făceau alți copii. Nu volei, nu basket, nu tenis sau dansuri și nu karate, cum era la modă. Am ajuns la sală când eram deja mare pentru că aveam nevoie de ceva al meu și pentru mine. Am vrut să îmi întrețin condiția fizică pe care o căpătasem în urma antrenamentelor pentru Academia de Poliție, să îmi îmbunătățesc reflexele și atenția pentru că îmi doream să fac și școala de șoferi și să sa învăț și elemente de auto-apărare.

În primul an a fost mai greu că nu aveam memoria bună să țin minte mișcările, nici corecte nu erau dar continuam alături de colegii începători, la fel de debusolați și "chinuiți" ca mine. Am ajuns să cunosc colegii, să legăm prietenii și să ne bucurăm împreună de ceea ce ne unea și ne plăcea să facem: Qwan Ki Do.

Am început să merg la stagii și asta a fost încă o bilă albă și un motiv în plus să continui. Dacă până la facultate am stat pe lângă casă, a venit și momentul să vizitez alte orașe ("să văd țara" ca așa e vorba). Apoi am început să mergem și la munte să facem antrenamente, dar nu la pensiune, ci echipați cu bocanci și rucsac, sus în varf de munte, cu dormit la cort și cer cu stele deasupra noastră.

Am fost și la mare...și în alte țări. Au venit și campionatele că așa învățam să gestionăm emoțiile și să dăm ce e mai bun din noi iar rezultatele au apărut și a fost minunat. Am găsit încrederea și sprijinul de care aveam nevoie. Motivele pentru care am venit prima dată la sală au rămas și la ele s-au adăugat periodic altele. Acum, când mă gândesc la Ho Hac și la sală, mă gândesc la familie și la febră musculară. La mirosul specific unei săli de sport, la mers dis de dimineață sau noaptea târziu cu mașina ca să ajungem la stagii, la munte și libertate, la mese întinse cu colegii și la multe momente cu râs, la grija față de colegi și la munca împreună.

Laura Anghel - Practicant Qwan Ki Do, in cadrul clubului din anul 2012

Laura Anghel

Loredana Aldea

Laura Aldea

Adevarul e ca nu am fost niciodata o persoana sportiva. Poate si pentru ca nu am fost indrumata spre asa ceva, dar si pentru ca sunt mai lenesa din fire.

Initial, am vrut sa merg la sala pentru putina miscare. Dar prietenul meu Florin mi-a recomandat Qwan Ki Do. A spus ca este mult mai eficient. Pe langa faptul ca fac miscare, invat si sa ma apar. Am spus ca voi merge sa vad cum e si asa am ajuns la prima ora.

Mi s-a parut atat de greu acel antrenament...nu am cuvinte. Cat am tras de mine. Ma simteam ca la armata. Desi eu nu am facut armata. Trebuia sa urmez reguli. Imi aduc aminte ca m-am dus sa beau apa nestiind ca trebuia sa cer voie. Doamne, cum s-a uitat Florin la mine. Parca comisesem o crima. Dar cand am terminat ora, mi-am dat seama ca sunt alta persoana. Eram plina de viata, optimista, energica, simteam ca in sfarsit respir. Si nu a fost doar corpul care se simtea exceptional, ci psihicul. Aveam impresia ca pot face orice. De multe ori abia plecam de acasa spre sala. Ba imi era somn sau eram obosita. Sau pur si simplu nu aveam chef. Dar ma ridicam si ma duceam. Si pot spune ca in momentul in care incepe antrenamentul toate tin de domeniul trecutului. Iar finalul este mereu acelasi. Ca la prima ora.

Aici inveti sa ai incredere in tine si realizezi ca esti de 10 ori mai puternic decat credeai. Inveti sa te accepti. Pentru mine, implinirea pe care o simt la sfarsitul fiecarei ore nu are grad de comparatie.

Laura Aldea - Practicant Qwan Ki Do, in cadrul clubului din anul 2016

Laura Aldea