#hohacdevara Archives – Ho Hac Bucuresti

Posts Tagged ‘#hohacdevara’

Cabana Mălăiești – 2019

Vara aceasta ne-a purtat pe un drum bine cunoscut, dar cu mare însemnătate pentru clubul nostru: traseul către Cabana Mălăiești.

Pentru că ultima dată am fost doar în trecere și am simțit că nu am apucat să aprofundăm peisajul de poveste oferit de Mălăiești, am revenit după un an în gașcă și mai mare, pentru a ne bucura din plin de o zi însorită de vară.

Plecarea a fost, așa cum v-am obișnuit, cu noaptea în cap, dar am început să ne obișnuim și chiar să apreciem răsăriturile văzute prin geamul mașinii, în drum spre munte. După câteva ore de trafic, am ajuns la Râșnov, punctul de început al traseului de astăzi.

După o urcare de 2-3 ore, în pas constant și cu chef de povestit, cu o singură oprire pentru o ședință foto găzduită de pădure, am ajuns la destinație. Ne-am trezit cu poftă de cafea, așa că am ales să ne savurăm doza zilnică de cafeină într-o atmosferă cu totul aparte, în compania prietenilor și a muntelui.

Am hotărât să rămânem și pentru prânz, înainte de a porni pe drumul de întoarcere, și bine am făcut, căci altfel nu am mai fi povestit acum cum ne-am împărțit gustările din rucsacuri cu minunații căluți care au decis să ni se alăture la masă.

Am coborât apoi pe același traseu, fericiți și destinși pentru această zi petrecută împreună. Mulțumim muntelui pentru tot ceea ce ne oferă și sperăm să-i putem oferi măcar o parte din entuziasmul și emoția cu care ne încarcă de fiecare dată!

Munții Baiului într-o zi de vară

Noi credem că muntele creează dependență, iar cei mici au venit să confirme aceste păreri. Astfel că, la cererea lor, am plecat în mijlocul săptămânii, după un mare sacrilegiu adus vacanței de vară: trezitul la ora 6, pentru a prinde trenul de 7 spre Azuga, cu scopul cuceririi Vârfului Baiul Mare. 

Un munte nu prea mare, având doar 1908 m , dar suficient pentru ca cei mici sa își facă ucenicia în drumețiile montane. Deși este văzut de toată lumea care ajunge pe Valea Prahovei, este mai puțin cunoscut pentru ca  este eclipsat de vecinul lui mai mare și mai cunoscut Masivul Bucegi. Pentru cei care au curiozitatea să îl încerce, acesta dezvăluie o superbă panorama la granița dintre Carpații Meridionali și Carpații de Curbură.

De data aceasta vreamea nu a ținut cu noi și când mai aveam aproximativ 30 de minute pană la vârf, au început să se adune nori și am hotărât să ne întoarcem și bine am făcut, pentru că ne-a ajuns din urmă fix în momentul în care am ajuns în Azuga. Muntele rămâne acolo unde este și noi putem oricând să mergem să ne bucurăm de el în condiții de siguranță.

Puțin necăjiți pentru că nu am atins vârful, dar cu bucurie în suflet pentru timpul petrecut împreună, ne întoarcem spre București și, încet-încet, mai de la oboseală, mai de la legănatul trenului, vocile sunt din ce mai stinse.

Vârful Omu – Ho Hac de Vară

Anul acesta, mijlocul verii ne-a prins dornici de o nouă aventură. Rucsacurile ne așteptau deja, pregătite pentru provocarea verii: cucerirea Vârfului Omu cu înnoptare la cabană și promisiunea unui superb apus.

Traseul ales a fost: Diham-Mălăiești-Omu, cu popas pentru masa de prânz la Cabana Mălăiești. Ne-am încumetat să parcurgem tot traseul într-o zi, așa că, înarmați cu răbdare și curaj, am sperat la vreme bună și am pornit la drum.

Prima parte ne-a purtat pe un drum forestier bine bătătorit, care a ajutat la găsirea ritmului potrivit al respirației și pregătindu-ne psihic pentru pasul următor. Drumul a fost, pentru unii, mai scurt, pentru alții, mai lung, după experiență, dar am răsuflat cu toții ușurați când am atins primul obiectiv: mult râvnita cabană Mălăiești, cu peisajele sale desprinse din povești.

La cabană, ne-am potolit foamea cu o ciorbă și un ceai pentru rehidratare, urmând să savurăm încă puțin peisajul și apoi să pornim la drum. Pe munte nu știi niciodată ce urmează să se întâmple, poate de-asta ne și place atât de mult. Așa că este de preferat să luăm toate măsurile de precauție: vremea s-ar putea schimba de la un minut la altul, seara poate să vină mai devreme decât te-ai fi așteptat fiindcă trecerea timpului se resimte diferit. Deși poate ne doream să prelungim pauza, am înțeles că e mai important să ajungem înainte de apus la destinație.

Traseul de la Mălăiești la Omu a fost un adevărat test de voință, deoarece ploaia care începuse s-a arătat din ce în ce mai perseverentă pe măsură ce înaintam. Astfel, atenția sporită și consumul de energie suplimentar stimulate de vremea de afară ne-au forțat să ne depășim limite pe care poate nici nu știam că le avem. Poate de-asta se spune că mersul pe munte îți formează caracterul: ești pus în fața unei situații pe care trebuie sa o rezolvi cu ce ai la îndemână, în timp util și în condiții de siguranță. În cazul nostru, ne-a fost testată răbdarea și mai ales voința de a continua și de a ajuneg la final.

Porțiunea tehnică de traseu, unde a trebuit să cățărăm în condițiile actuale, ne-a ajutat în special să fim atenți atât cu noi, dar mai ales cu cei din jurul nostru. Am învățat o lecție importantă de lucru în echipă și responsabilitate, înțelegând încă o dată importanța oamenilor pe care îi ai alături.

Finalul a fost mai frumos decât ne așteptam: la cabană ne-am bucurat nu numai cina proaspătă și mult așteptatul vin fiert, dar și de un apus de excepție, pe măsura efortului depus pe parcursul celor 11 ore de călătorie.

Pentru că orice început are și un final, următoarea zi ne-am luat rămas bun de la cabanieri și am pornit pe drumul de întoarcere pe o superbă vreme, minunați de natura oferită de Valea Cerbului. Și pentru că orice final reprezintă, în fapt, un nou început, odată ajunși înapoi la Gura Diham, am început deja să ne gândim la trasee pentru următoarea aventură.

Ultima zi de vară

Cum își pot petrece ultima zi de vară cei de la Ho Hac Junior în alt mod, decât pornind într-o nouă aventură. Locatia si modul de a ajunge la cabană au fost alese astfel încât să putem petrece cât mai mult timp împreună, dar și să ne obișnuim cu ce înseamnă mersul pe un traseu montan.

Ne-am trezit odată cu zorile pentru a prinde trenul care urma să ne ducă până în Bușteni, unde începe traseul spre Cabana Diham. Un traseu turistic ușor, pe care noi l-am parcurs în două ore, la capătul căruia ne aștepta o masă caldă pregătită de ”Mama Oară”.

Întoarcerea a fost pe la Cabana Poiana Izvoarelor, iar orientarea pe traseu a fost făcută de către cei mici, care au învățat astfel cum să se orienteze după marcaje și că trebuie sa fie atenți să nu se abată de la traseu. Acest traseu face parte din programul de inițiere montană ”Munțoman de Căbănuța”, propus de Clubul Sportiv Ho Hac.

Seara, pe drumul de întoarcere, am făcut planuri legate de noul an școlar și sportiv.

Ședința cu Părinții – Cabana Sâmbăta

Dacă pe 16 iunie copiii au sărbătorit începutul vacanței, acum a venit rândul părinților să sărbătorească sfârșitul acesteia.  Astfel, o parte din părinții Ho Hac au ales să testeze pe propria piele poveștile celor mici din experiențele lor pe munte, dar i-au atras în același timp pozele de la ultimul Ho Hac de Iarnă, așa că am decis asupra aceleiași locații: Cabana Sâmbăta.

Deși a fost primul weekend de toamnă, vremea a ținut cu noi și ne-a ajutat să ne bucurăm de frumosul traseu până la cabană, unde ne-am petrecut seara în jurul unui foc de tabără  cu povești și cu admirat seninul cer de septembrie. A doua zi a fost provocatoare pentru că ne-am propus să nu părăsim Făgărașul până nu îl vedem în toată splendoarea lui, astfel că am urcat până în Fereastra Mare a Sâmbetei pentru a putea admira creasta celui mai înalt masiv muntos din România. 

Nu știm dacă a fost o experiență plăcută sau nu, dar s-a propus reeditarea acestei ieșiri cel puțin de două ori pe an.