hohac, Author at Ho Hac Bucuresti

Author Archive

Campionatul Național de Arme Tradiționale

“Competiția este singura pauză pe care un practicant de arte marțiale şi-o permite.” 

În weekendul 30 noiembrie- 1 decembrie, a avut loc, în orașul Comănești, cea de-a 25-a ediție a Campionatului Național de Co Vo Dao (Arme Tradiționale). Participarea a fost numeroasă și în acest an, însumând 176 de sportivi la proba de Thao Quyen și 143 la proba de Song Dau.

În urma acestei experiențe, Clubul Ho Hac s-a întors acasă cu două noi medalii, la următoarele probe:

–          Proba de Thao Quyen, Centuri Negre, feminin: Anghel Daniela, locul II

–          Proba de Song Dau, grade, feminin: Stroilescu Cătălina, locul III

Practicanții clubului au avut ocazia să își testeze abilitățile, emoțiile și să câștige o privire de ansamblu asupa a ceea ce înseamna practica unei arme tradiționale. Atât pregătirea pentru competiție, cât și experiențele oferite de un eveniment național, trezesc interesul pentru înțelegerea tehnicii, sporind dorința de autodepășire și cunoaștere.

Ho Hac Junior la Catarat – a V-a editie

Juniorii Ho Hac s-au înhămat (la propriu :D) într-o nouă aventură la cățărat pentru al cincilea an consecutiv. Petrecerea a început cu o încălzire ușoară și a continuat cu echiparea participanților, urmând ca fiecare să-și etaleze tehnicile de cățărat, sub îndrumarea instructorilor sălii de Escaladă Carpatic.

A fost o zi plină de zâmbete sincere, curaj, încredere, biruință. Cu răbdare și încurajări din partea instructorilor și,cel mai important, a părinților, cei mici și-au înfrânt teama de înălțime și s-au bucurat de momente de excepție în familia Ho Hac.

Așa cum ne-am obișnuit în fiecare an, după coborârea pe tiroliană, copiii au fost așteptați cu o pizza caldă, pe care au savurat-o ca după un urcuș pe cel mai înalt vârf. 

Ieșirile la sala de escaladă sunt parte din rutina anuală a clubului deoarece, fiind un club sportiv care are programate multe activități pe munte, Ho Hac își dorește să dezvolte din timp capacitățile de coordonare și îndemânare a copiilor. Astfel, când se vor întâlni cu situații care îi pun in dificultate pe munte, să cunoască modalitățile de adaptare și să fie în control.

În acest an am avut și un tricou ediție limitată, de care au beneficiat toți participanții, completând astfel colecția de tricouri marca Ho Hac Junior. 

Vă lăsăm să vă delectați ochii cu câteva poze de la această ediție “Ho Hac Junior la cățărat”.

11 ani de Ho Hac Bucuresti

” În viață nu contează unde te afli, ci pe cine ai alături.”

Un antrenament festiv a avut loc ieri în aceeaşi sală în care, în urmă cu 11 ani, clubul Ho Hac îşi deschidea porțile pentru prima oară. Ne-am bucurat împreună de atmosfera de familie, am trãit momente unice și ne-am distrat pe cinste practicând arta marțială ce a unit peste 100 de oameni. Antrenamentul a fost unul dedicat familiei, unde copiii s-au bucurat de prezența părinților și au lucrat împreună tehnicile de Qwan Ki Do învățate de-a lungul anilor de practică.

Au trecut 11 ani plini de intensitate, emoție, curaj, evoluție. Oameni vechi și noi. Obiceiuri și tradiții. Bucuria sinceră din ochii copiilor și perseverența părinților în a-i aduce constant la antrenamente. S-au legat prietenii strânse, am crescut împreună cu fiecare antrenament, iar povestea noastră continuă în aceeași manieră în care am început-o: cu capul sus!

Privim cu entuziasm spre viitor și așteptăm curioși noi provocări de depășit, noi experiențe de acumulat și, nu în ultimul rând, noi oameni alături de care să ducem povestea mai departe!

Mulțumim tuturor pentru implicare și susținere! Ho Hac nu este doar un club de arte marțiale. Ho Hac suntem noi, toți, împreună. 🙂 

Un loc doar pentru tine

Închide ochii și deschide-ți simțurile. Ce vezi, auzi, miroși, simți și guști? Să fie oare aglomerație, claxoane, fum, nervozitate, cafea? Atunci cu siguranță te afli în secolul XXI și ai intrat în rutina zilnică a Bucureștiului.

Societatea modernă pune accentul pe tehnologie. E adevărat, e era informației, a dezvoltării științifice și a consumerismului accentuat. Însă nu cumva pierdem din vedere unele aspecte cu un impact mai puternic? Când ați auzit ultima dată pe cineva vorbind despre valori? E un termen atât de puțin utilizat în prezent încât poate fi încadrat ca arhaism.

Odată cu depărtarea de natură, se pierde o componentă a vieții care aducea în trecut liniștea și bunăstarea oamenilor. Vă amintiți de vremea când mergeați la țară în copilărie? Era o altă energie, interacțiunea dintre oameni era cu totul alta, parcă lumea era mai vie, mai veselă. Ideea de tehnologie a fost, cumva, înțeleasă greșit. Telefoanele smart, de exemplu, au fost menite să apropie oamenii (la urma urmei, putem intra în contact cu oricine, din orice parte a globului), însă, cu cât sunt folosite mai mult și de la o vârstă mai fragedă, cu atât mai repede se instalează dependența psihică.

La Ho Hac, vă propunem ca, printre deadline-uri, task-uri și proiecte, să ne oprim puțin și să ne ascultăm corpul . Antrenamentele de Qwan Ki Do sunt concepute astfel încât fiecare să învețe să își depășească limitele. Noi considerăm că gradele de pe centură sunt mai puțin importante și nu reprezintă un scop în sine, de aceea, prioritatea noastră este să oferim practicanților un mediu în care se pot dezvolta, fiecare în ritmul său, cultivând astfel bucuria de a practica o artă marțială. Pe durata unui antrenament, vă veți surprinde mintea eliberându-se de problemele care până atunci nu vă dădeau pace, și la final, chiar dacă teoretic ați consumat resurse, vă veți simți mai energic decât atunci când ați ajuns.

Toți practicanții de la Ho Hac sunt familiarizați cu ieșirile în natură. Muntele a devenit, cumva, un element-cheie la nivel de club, un loc unde mulți s-au regăsit, și-au înfruntat unele dintre cele mai aprigi temeri, au dobândit încredere și speranță, și-au testat capacitatea fizică și mai ales și-au întărit psihicul. Reconectarea la natură este un prim pas și cel mai la îndemână pentru a ieși puțin câte puțin din rutină. O ieșire cu caiacul, un antrenament de Tam The în parc, un traseu ușor de munte, deși par nesemnificative printre sutele de lucruri mai importante pe care le avem de făcut zilnic, toate imprimă un sentiment de liniște și relaxare pe care orașul nu le poate oferi, dar și împlinirea barierelor mentale depășite cu fiecare activitate desfășurată.

DOUA ZILE DE LEGENDA

E marți dimineață, sfârșit de vară, iar echipa Ho Hac Junior se pregătește de o nouă aventură. 

Locul de întâlnire: Gara de Nord. 

Ora: 6 AM. 

Direcția: Bușteni.

Urcați în vagoane, copiii încep să-și facă planurile pentru următoarele două zile, concentrându-se asupra obiectivului principal al acestei ieșiri: Cucerirea Vârfului Omu.

Prima zi a fost de acomodare, cu un traseu lejer, dar interesant, până la Cascada Urlătoarea. Acolo am făcut un mic popas, pentru a lua prânzul împreună (pachețelul din rucsac), după care am pornit în căutarea pensiunii unde urma să ne cazăm. Ne-am bucurat de disponibilitatea unui etaj doar pentru noi, împărțind camerele așa cum ne-am dorit. 

Seara, după jocuri și discuții, ne-am adunat cu toții în hol pentru a învăța prima lecție și cea mai importantă: pregătirea rucsacului pentru expediția pe munte. Astfel, Juniorii Ho Hac au învățat ce înseamnă strictul necesar pentru munte, cum să împacheteze lucrurile astfel încât, în caz de ploaie, să rămână protejate, și cum să folosească înțelept spațiul disponibil. În scurt timp eram cu toții pregătiți pentru a face față următoarei zile.

A 2-a zi, am pornit la drum dis-de-dimineață, dar nu înainte de a lua micul dejun împreună, ascultând povești spuse cu entuziasm de ghidul nostru, Vo Su Marius. Ne-am încălțat cu bocancii de munte, am luat în spate rucsacele pregătite cu o seară înainte și am pornit cu încredere spre Telecabina Bușteni, care urma să ne ducă în apropierea primului obiectiv al zilei: Mărețul Sfinx, păzit de sfatul Babelor . Am făcut câteva poze și ne-am continuat drumul, alegând un traseu care să ne permită să ne bucurăm de priveliștea din jur. 

După aproape 2 ore de urcat, am ajuns, cu bateriile pe jumătate descărcate, la Cabana Omu, unde am luat prânzul și am râs pe nerăsuflate de peripețiile de pe traseu. Odată potolite foamea și setea, ne-am strâns cu toții în fața cabanei,pentru a cuceri cel de al doilea Varf de peste 2500m din Bucegi: Vf. Ocolitu (2503 m) 

Prin urmare, înainte de coborârea spre telecabină, Juniorii Ho Hac au bifat, într-o singură zi, cele mai înalte 2 vârfuri din Bucegi. Pentru munțomani, cucerirea unui vârf aduce o energie aparte și, deși poate se simțeau obosiți, copiii au căpătat puterea pe care muntele o transmite tuturor călătorilor ce-i străbat potecile. Cu itinerariul complet și chef de povestit, ne-am întors prin Valea Cerbului către telecabină, dar nu înainte de a ne lua rămas bun de la Sfinx, recunoscători pentru o nouă aventură încheiată cu bine.

Trenul spre București ne aștepta în gară, iar drumul spre casă a fost silențios, majoritatea drumeților apelând la vechea metodă de reenergizare: somnul.